Bucătăria tradiţională

Bucătăria maghiară este o sinteză a componentelor asiatice străvechi amestecate cu elemente de origine germanică, italiană şi slavă. Mâncărurile specifice Ungariei pot fi considerate un amestec al bucătăriei europene, completate cu bucate proprii poporului maghiar.

 

O dovadă a trecutului nomad al maghiarilor este importanţa acordată cărnii (în special cărnii de pasăre, de porc şi de vită) în bucătăria maghiară, precum şi numărul de mâncăruri care se gătesc pe foc deschis - a gulaş, tocană sau la ciorba de peşte. În secolul al 15-lea, regele Matei Corvin şi soţia sa napolitană au introdus noi ingrediente şi condimente, precum usturoiul şi ceapa, fără de care nu ne putem închipui adevărata bucătărie maghiară actuală. Mai târziu, în bazinul Ungariei şi în Transilvania s-au stabilit numeroşi saşi, armeni, italieni, evrei şi sârbi, aducând cu ei propriile reţete. În era ocupaţiei otomane au fost adoptate elemente ale bucătăriei străvechi turceşti, printre care se numără dulciurile, prăjitura denumită bejgli, vinetele, ardeii umpluţi şi sarmalele, denumite töltött káposzta. Bucătăria maghiară a fost influenţată şi de bucătăria austriacă datorită Imperiului Austro-Ungar. Mâncărurile şi metodele de preparare a acestora au fost, în multe cazuri, împrumutate din bucătăria austriacă şi invers.

Gastronomia maghiară actuală prezintă o mare diversitate la nivel regional, ceea ce promite nenumărate satisfacţii călătorului pasionat de gastronomie. Vă puteţi convinge de acest lucru  dacă Vă uitaţi doar la părţile nordice ale Câmpiei Maghiare. De aici provine cea mai cunoscută mâncare a noastră, supa de gulaş ( gulyasleves), o invenţie a păstorilor din zonă. Că vine vorba, este o greşeală să comparaţi gulaşul maghiar cu orice alt gulaş pe care l-aţi gustat în altă parte. Cea originală este o supă consistentă şi condimentată, pentru care cea mai potrivită carne este cea a surei maghiar. Regiunea este locul de naştere şi al clătitelor de Hortobágy, clătite delicioase umplută cu carne de viţel, mâncare ce în prezent se serveşte ca aperitiv. Aici putem menţiona şi slambuc-ul, o mâncare gătită la foc deschis din cartofi şi tăiţei, aromatizată cu slănină. Regiunea se mândreşte cu cele mai gustoase prune (în Szatmár) şi mere (Szabolcs) din Ungaria, aşa că oamenii din Câmpia Maghiară nu duc lipsă nici de pălinci deosebite!

Zona din jurul Lacului Tisa este cunoscută în special pentru tocana de miel de Karcag, parte a patrimoniului cultural UNESCO. Ce este, de fapt, această tocană de miel? În niciun caz nu este pentru cei slabi de înger. Această bucată conţine practic întreg animalul, inclusiv capul, picioarele şi măruntaiele, fiind gătită la un foc deschis mare. Vizitaţi oraşul Karcag pentru a vă pune la încercare măiestria la concursul anual de gătit miel! Se spune că nu este o mâncare uşoară, aşa că nu strică să vă ajutaţi digestia cu o înghiţitură de pălincă 77 de Nagykörű, distilată din 77 de soiuri de cireşe.

În partea sudică a Câmpiei Maghiare se cultivă unele dintre cele mai apreciate legume din ţară: ardeiul iute de Szeged, ceapa de Makó, ardeiul gras de Szentes şi usturoiul de Bátyai. Două dintre cele mai renumite tipuri de cârnaţi ungureşti se prepară tot în această zonă: dintre suveniruri rareori lipsesc cârnaţii de Gyula şi de Csaba, sau salamurile Pick. Iar pălinca de caise de Kecskemét este una dintre cele mai bune din ţară.

Zona din jurul Lacului Balaton oferă nenumărate delicatese. Vă recomandăm să încercaţi mâncărurile din peşte (ciorba de peşte Maria, calcanul cu găluşte sau plătica în smântână). Peninsula Tihany este renumită pentru levănţica sa. Aţi gustat vreodată lichiorul de levănţică? După cum vedeţi, vă aşteaptă o mulţime de lucuri noi...

Fără îndoială, maghiarii sunt înnebuniţi după supă. Supa de pui delicioasă este nelipsită de la prânzul de duminică, fiind gătită în numeroase feluri. Supa de pui Újházi, de exemplu, este o supă consistentă plină cu tot felul de legume, mici felii de pui şi tăiţei (de casă, dacă se poate). Pe de altă parte, spre bucuria vegetarienilor, oferta de supe de legume este extrem de bogată.

Lecsó (ghiveciul) este o mâncare originară din Balcani, însă a devenit parte a bucătăriei maghiare. Este o veritabilă mâncare de vară, preparată din roşii dulci şi suculente, ardei proaspeţi şi puţină ceapă. Există, desigur, o sumedenie de versiuni locale, în unele zone fiind consumată cu felii de cârnaţi sau ouă.

Maghiarii sunt mari amatori de dulciuri, aşa că şi oferta de dulciuri este deosebit de bogată. Somlói galuska (pandişpan glazurat cu cremă de ciocolată şi cu frişcă bătută) este desertul care se regăseşte în meniul oricărui restaurant unguresc care se respectă. Prăjitura Dobos este o invenţie maghiară deosebită: un pandişpan cu cremă de ciocolată cu unt fină între straturi, glazurată cu un strat subţire de caramel crocant. Hmmmm... Însă nu totul se reduce la invenţii ingenioase: cel mai iubit desert de zi cu zi este fără îndoială clătita: subţire ca un văl, se umple de obicei cu gem, praf de cacao, cremă de ciocolată sau vanilie.