Tradiţii şi arta populară

Ungaria este o ţară cu o moştenire populară deosebit de bogată. Cultura populară nu este păstrată doar în muzee, tradiţiile trăiesc în numeroase sate din Ungaria. Sunt păstrate vii de comunităţile locale.

 

Ungaria este foarte diversă în ceea ce priveşte arhitectura rurală, meşteşugăria, muzica şi dansul popular. Olăritul negru de la Mohács, opulenţa broderiei de Matyó şi Kalocsa, delicateţea dantelei de Halas – toate acestea spun poveştile diferite ale localnicilor.

Pentru a avea o imagine cuprinzătoare a arhitecturii şi pentru a arunca o privire în datinile satelor din Ungaria de acum două sute de ani, aveţi la dispoziţie numeroasele muzee ale satului în aer liber, care se regăsesc în toate regiunile ţării! Probabil cel mai prestigios dintre acestea este Muzeul etnografic în aer de la Szentendre, situată la 25 km de Budapesta.

Vizitaţi neapărat Muzeul Satului din Göcsej (acesta este primul muzeu al satului înfiinţat în Ungaria), în centrul căruia se află o superbă moară de apă ce datează din secolul 19.

Muzeul Satului din Sóstó prezintă arhitectura populară şi datinile multicolore din cinci regiuni etnografice (Szatmár, Rétköz, Nyírség, Nyíri Mezőség şi Bereg) – toate într-un singur „sat". Cârciuma este încă operaţională, puteţi ciocni un pahar, dacă doriţi!

Pentru a călători înapoi în timp, mergeţi la Tiszaalpár. Aici veţi găsi un sat din epoca Árpád (1000–1301) reconstruit pe baza urmelor arheologice, utilizându-se materiale care existau la acea vreme.

Pentru a gusta din tradiţia vie, vizitaţi satul Hollokó, parte al Patrimoniului Mondial UNESCO, conservat extrem de frumos. Localitatea nu este un muzeu in aer liber, ci este un sat unde localnicii duc o viaţă tradiţională. Primăvara, cu ocazia sărbătorilor pascale acest minunat sătuc devine cu adevărat fabuloasă!

Tradiţia olăritului, care ocupă un loc central în cultura populară a maghiarilor, este păstrată vie în satele din regiunile Őrség şi Hortobágy.

Nu doar arhitectura şi obiectele populare sunt păstrate cu mare grijă, dar şi marea diversitate a obiceiurilor populare, dintre care multe sunt la fel de vii şi în prezent! Un exemplu este aşa-numitul „Busójárás". În sezonul carnavalului persoane îmbrăcate în costume înfricoşătoare şi măşti din lemn cutreieră străzile pentru a alunga iarna (sau turcii, conform unei alte interpretări...).

Cu ocazia Paştelui, băieţii udă cu parfum fetele în timp ce recită poezioare haioase scrise special pentru această ocazie. Pe vremuri se folosea o găleată cu apă rece, pentru a avea un rezultat garantat. Parte a sărbătorilor pascale (şi preferată de copii) este vopsirea ouălor. În unele regiuni vopsirea ouălor a devenit o adevărată artă, unii au mers chiar mai departe, decorând ouăle cu potcoave minuscule.

În tradiţia populară şi nunţile urmează o coreografie proprie. Alaiul de nuntaşi este foarte important şi de obicei este urmat de întregul sat. Oaspeţii trebuie să plătească pentru a dansa cu mireasa, astfel dansul nupţial asigură stabilitatea financiară de început de drum tânărului cuplu. Spargerea paharelor alungă spiritele malefice şi curăţind cioburile împreună, tânărul cuplu pot demonstra cât de bine pot conlucra.

Fiecare sărbătoare religioasă sau tradiţională, sărbătoarea recoltei, tăierea porcului, 20 august (fondarea statului Ungar) şi 15 martie (revoluţia maghiară) îşi au propriile datini care s-au conservat sub diverse forme şi sunt păstrate vii de un număr impresionant de festivaluri şi sărbători populare tot timpul anului.